﻿TELEGRAFULU ROMANU.
Nr. 79.      ANULU XXIII
Sabiiu 5|17 Octomvre 1875.
  
Telegrafulu ese de dóue ori pre septemana: Duminec’a si Joi’a.  — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a Foiei, pre afara la e. r. poste cu bani gat’a prin scrisori fraucate, adresate câtra espeditura.     Pretiulu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. Ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50.  Pentru celelalte pârti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarchia pre unu anu 8 fl. iéra pre o jumetate de anu 12 1/2  anu 6 fl.
Inseratele se platescu pentru intâi’a óra cu 7 cr. sirulu, pentru a dóu’a óra cu  5 1/7  cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 1/2  cr. v. a. 

Nr. 2798./B. 1875.

Preaonorati Parinti Protopresbiteri si Administratori Protopresbiterali! Onorata preotime archidiecesana!

Petrunsu de dorinti’a ferbinte, de a vedé pre onoratulu nostru cleru sî iubitulu nostru poporu credinciosu din archidiecesa inaintandu din ce in ce atàtu in privinti’a stàrei sele materiale, càtu sî a celei intelectuale sî religióse-morale, Consistoriulu archidiecesanu inca prin cerculariulu seu dto 12 Octobre 1872. Nr. 890 recomenda-se comuneloru nóstre bisericesci infiintiarea de fonduri parochiali, indegetandu totu-deodata sî folosulu celu mare alu atàroru fonduri, precum sî modalitatea, cum s’aru poté acelea mai cu inlesnire infiintia.
Unele din comunele nóstre bisericesci au si urmatu acelei povetie binevoitore, sî se bucura astadi de fruptele osteneleloru loru; dar’ cele mai multe pare-ca o au trecutu cu vederea, séu de o au si luatu la cunoscintia, nu o au pusu in lucrare, escusandu-se cu nerodirea pamentului, cu greutatea contributiuniloru statului s. a., séu amanandu lucrulu pre mai tardîu.
Astadi, dupa ce a binecuventatu Dumnedieu cele mai multe pàrti ale patriei nóstre cu recolte (culesuri) indestulitóre, ba pre alocurea imbelsiugate, Consistoriulu archidiesesanu vine de nou, a  Ve aduce aminte de fondurile parochiali, sî a Ve provocá, se Ve cugetati cu totu deadinsulu la infiintiarea loru, sî se le puneti sî in lucrare.
Fondurile acestea parochiali, precum se scie din cerculariulu consistorialu citatu mai susu, au dóue scopuri. Unulu este, ca prin ajutoriulu loru sa se imbunatatiésca starea materiale a bisericeloru si scóleloru nóstre si a personalului acelor-a, cá astfeliu parochiile singuratice sa nu fia silite, a face la tote trebuintiele loru aruncaturi asupr’a membriloru loru, ci sa aiba totudéun’a, pentru tóte trebuintiele loru commune, precum : zidirea séu repararea bisericei, scolei, casei parochiali, salariulu invetiatorescu si preotiescu, si altele de feliulu acest’a, unu ajutoriu siguru si totu-deun’a disponibile dinveniturile anuali ale acestoru fonduri. Ear’ celalaltu scopu alu fonduriloru parochiali este, a se ajutá din ele la casuri de lipsa insîsi membrii comuneloru nóstre bisericesci, si prin acést’a a scapá de greutatea intereseloru (cameleloru) celoru neomenóse, ce le iau acum, dupa suspendarea legei usurarie, atàtu privatii, càtu si institutele numite de banca, sî ispravnicii acelor-a, de pe spatele sirmanului poporu de rendu. Càci prin imprumutàri cu interese mari este cu neputintia, cá sa nu seracésca poporulu nostru din ce in ce ; ba esemplele cele triste de tóte dîlele ne aréta, cum sateanulu, incurcandu-se odata in Atari imprumuturi, nu mai este in stare a se smulge din cursele loru cele maiestrite, ci trebuie sa-si venda, séu mai bine dîsu, sa-si lapede mai pe nimic’a putien’a mosîóra parintésca, carea i dà lui sî prunciloru lui pànea de tóte dîlele, si sa iá traist’a de cersîtoriu.
Consistoriulu archidiecesanu spera, ca preotîmea, invetiatorimea sî tóta inteliginti’a nóstra se va petrunde de insemnatatea cea mare a acestoru fonduri, va sci capacitá sî pre poporulu nostru credinciosu despre folosulu loru, sî-lu va poté induplecá — pentru binele lui — la infiintiarea de atari fonduri parochiali, care fórte usioru se potu infiintiá prin contribuiri de câte putîntelu gràu, cucuruzu, secara, ovesu, mustu s. a., si fórte usioru se potu inmultî, déca d. e. o parte de bucate se va vinde in primavér’a séu vér’a urmatóre cu pretiuri bune, si banii se voru elocá spre fruptificare pàna la tempura de lipsa, ear’ o parte se va dá imprumutu pre lànga conditiuni moderate sî usióre chiaru membriloru comunei bisericesci, cari aru cere asemenea imprumuturi. 
Pentru aceea onorat’a nóstra preotîme archidiecesana este insarcinata prin acést’a, a revocá poporului in memoria cerculariulu consistorialu mai susu citatu, a-i ceti sî a-i esplicá cu cuvinte simple, la intielesu, si prin esemple luate chiaru din viéti’a lui, acestu cerculariu, a-lu conchiamá la sinóde parochiali estraordinarie, in cari sa desbata acestu obiectu momentosu si sa puna in lucrare infiintiarea estorfeliu de fonduri. Ear’ PP. Protopresbiteri voru conlucrá cu totudeadinsulu sî cu tóte ocasiunile bine venite, cá in càtu se póte in tóte comunele nóstre bisericesci sa se infiintieze asemenea fonduri sî sa se deá in cea mai buna administratiune; sî consemnàrile alaturate le voru umplé cu datele recerute, sî pîna la anulu nou 1876 le voru asterne incóce.
In fine se aduce la cunoscinti’a preotîmei nóstre, ca Consistoriulu archidiecesanu va fi cu drépta consideratiune asupr’a aceloru Preoti, cari se voru distinge intru infiintiarea, bun’a administrare si crescerea acestoru fonduri parochiali.
Din siedinti’a Consistoriulu archidiecesanu, tienuta la Sibiiu in 18 Septembre 1875.
In absenti’a Escelentiei Sele, P-lui Archiepiscopu si Metropolitu,
              Nicolau Pope’a, m. p. 
    Archimandritu si Vicariu archiepiscopescu
 

NR. 2798/B. 1875.
Préonorati Parinti Protopresbiteri si Administratori protopresbiterali !  Onorata preotime archidiecesana!
     Precum Ve este cunoscutu, inca cu datulu 9 Novembre 1873 Nr. cons. 715 s’a fostu dispusu de aici adunarea de mila pentru bisericele serace din archidieces’a nóstra, si acésta dispositiune s’a resuscitatu prin ordinatiunile consistoriali dto 5Aprile 1864 Nr. consist. 254, to 1 Novembre 1865 Nr. cons. 858. si dto 23 Novembre 1871 Nr.pres. 336.
     Inse fiinduca de o parte dela datulu din urma incóce au intratu mai multi ani neroditori, in cari poporulu nostru credinciosu au avutu sa se lupte cu lipsele sele cele mai de aprópe, iéra de alta parte au obvenitu in carmuirea nóstra bisericésca schimbârile cele mari si dese, cari ve suntu cunoscute tuturoru : Consistoriulu archidiecesanu a amanatu cu colectarea regulata pentru bisericele serace pâna la alte tempuri mai favoritórie.
     Acum, potendu-se sperá o recolta indeobsce mai manósa, decâtu in anii trecuti, dara inmultiendu-se si cererile de ajutórie din acestu fondu, —câci comunele nóstre bisericesci, inspirate de zelu fórte laudabile, pre intrecute zidescu biserici totu mai corespundietórie, de cum au fostu cele vechi—; in fine dorindu Consistoriulu archidiecesanu, cá precum in tóte celelalte, asiá si in privinti’a acestui fondu sa urmeze in spiritulu Marelui nostru Archiepiscopu si Metropolitu Andreiu, carele in precitatulu seu circulariu presidiale dicea ca doresce, ,,a nu lasá pre nici o comuna bisericésca, carea recurge dupa ajutoriu spre scopulu reparârei séu zidirei bisericei sele, nemangaiata,’’ — Vi se rechíama in memoria precitatele ordinatiuni consistoriali si Vi se da insarcinarea : cá in decursulu tómnei acestei’a, si anume dela primirea acestei ordinatiuni pâna la capetulu lui Novembre a. c. preotimea parochiale, vestindu si esplicandu poporului in biserica acésta dorintia crestinésca a lui, sa colecteze in modulu, ce i se va paré mai corespundietoriu, daruri de buna voia pentru bisericele nóstre serace, si acelea (déca suntu in naturalie, prefacute in bani) sa le administreze fâra amanare la PP. Protopresbiteri tractuali, cari din partele petrecendu-le in list’a alaturata ./., in carea se voru petrece tóte comunele bisericesci, chiaru si déca cum-va n’aru fi contribuitu nimicu, le voru substerne incóce celu multu pâna la 31 Decembre a. c. de unde acelea se voru aduce la cunoscinti’a publica a archidiecesei nóstre si se voru impartí dupa impregiurâri pre la bisericele nóstre serace. 
   
      Din sedinti’a consistoriulu archidiecesanu, tienuta la Sabiiu in 18 Septembre 1875.
           In absenti’a Escelentiei Sele, Par. Archiepiscopu si Metropolitu 
                                  Nicolau Pope’a m. p. 
                      Archim. Si Vicariu archiepiscopescu. 
     
                              Ilusiuni perdute.*)	
                                                  (Urmare si fine.)

    III. Lips’a de ori-ce activitate in ce privesce progresulu pre terenulu economicu ne silesce a termina terminá tractatulu de fatia multu mai in graba de cum amu fi doritu.
   Istori’a civilisatiunei ne aréta, ca interesele intelectuale si morale ale unui poporu suntu strensu legate de interesele sele economice si progresulu adeveratu pre terenulu intelectualu are de urmare inevitabila progresulu pre terenulu economicu. Unu poporu seracu standu pre o trépta inalta a culturei nu aflâmu, intocmai precum nu aflâmu unu poporu cultu gemendu sub jugulu seraciei.
   Lipsitu fiindu de o cultura elementara, poporulu românu n’a potutu trage nici unu folosu din numerósele si insemnatele descoperiri ale sciintiei moderne mai alesu din descoperirile sciintieloru naturale, cari au datu intregei cugetâri omenesci o alta directiune si au influintiatu in modu eminentu progresulu tuturoru popóreloru cîvilisate.
   Comerciulu nostru fórte marginitu in estensiune si intensitate n’a potutu ajunge la nici o insemnatate. Industri’a este cu totulu negligata si lipsita de ori-ce incuragiare. Meseriile suntu nu numai negligate ci chiaru dispretiuite.  Prin urmare nu ne póte prinde mirare vediendu la noi acesti factori  insemnati ai bogatiei natiunale cu totulu neproductivi.  —  Agricultur’a, pentru noi singurulu isvoru de bogatie, se afla inca in stadiulu barbariei.  Cu o mandra nepasare de descoperirile si esperintiele seculare ale popóreloru civilisate, tieranulu românu, continua a aplicá acela’si metodu ruginitu de pradarea sistematica a bogatieloru naturale, ce-lu vedemu aplicatu numai si numai in tieri, unde agricultur’a n’a potutu scapá din bratiele barbarismului. — Departe de a cugetá la restituirea materieloru, detrase pamentului prin recolte, bogatiele tieraniloru tindu a secá cu deseversire si astfeliu in scurtu tempu ele voru devení unu desiertu sterilu, dreptu mostenire pentru posteritate. — Departe de a cugetá la o replantare, baremu partiala a paduriloru seculare cadiute sub toporulu proprietariloru lacomi si nepriceputi, vedemu délurile si vâile odiniéra cu codri incheiati astadi plesiuge si sterile. —
    Acestu sistemu de pradare coincide cu scaderea accelerata a rentei fonciare si generatiunile viitórie nu mai potu contá la o retributiune potrivita a capitalului si a muncei intrebuintíate pre proprietatea fonciara, si averea nóstra natiunala devine ilusorica. — Sa nu uitâmu, ca o parte insemnatata din venitulu rentei fonciare, pentru noi singurulu isvoru de bogatie, trece in mâinile industriasiloru streini in schimbu pentru marfuri, care noi nu le scimu produce! Sa nu uitâmu, ca o alta parte insemnata o dâmu cá contributiune statului, carele apoi creaza si sustiene institutiuni streine si nefolositóre poporului românu ! Prin urmare dóue pârti insemnate din averea nóstra natiunala suntu supuse unei consumtiuni neproductive. Scadiendu inca si rent’a fonciara in modu acceleratu, marindu-se in aceeasi proportiune numerulu lipseloru, sórtea poporului românu nu póte fi decâtu miseria si seracia deseversita.  __
,, Aceste resultate triste, la care amu ajunsu, fâra indoiala ele nu potu fi necunoscute aceloru barbati, cari pre dreptu si nedreptu s’au pusu in fruntea natiunei. Cu durere insa suntemu nevoiti a constatá ca ,,conducetorii’’ nostri n’au intreprinsu nimic’a in ce privesce ameliorarea stârei materiale a poporului : Spiritulu loru cuprinsu de ilusiuni si ratacitu prin regiuni inalte nu s’a pututu cobori la sermanulu poporu, ce astadi ‘lu vedemu apropiindu-se cu pasi repedi spre abisulu perirei. . . . .
                                                                                      ___

     Astfeliu fiindu terminâmu cu acelasi pasagiu, cu care incepusemu tractatulu de fatia si dicemu cu dreptu cuventu.
   ,, Resumându intr’unu tablou generalu starea actuala a societâtiei nóstre, fatia cu idea progresului, suntemu petrunsi de dorerós’a  observatiune, ca in cea mai mare parte poporulu românu s’a hranitu pâna acum si se hranesce inca de ilusiuni! Luându mai in tóte form’a góla pentru fondu, elu si-a construitu sie insusi o casa splendida in aparintia dara zidita pre nasipu.’’ —
   Mai este óre timpu de scapare?
   Numai déca, despretiuindu neadeverulu se va desceptá in poporulu românu o reactiune energica.
   Ilusiuni perdute — forme góle fâra intielesu — frase esagerate voru fi ruinele culturei nóstre, preste care se nu ne sfiimu a trece, voindu a ajunge la adeveru ! —
Se introducemu  in loculu egoismului, adese uniculu mobile de actiune, idea de abnegatiune si de sacrificiu, se inlocuimu framentatur’a sterila prin o activitate productiva si folositóre, se parasimu regiunile ilusorice, in care s’au ratacitu spiritulu nostru si se ne intórcemu la ,,isvorulu primitivu si nesecatu alu vietiei populare.’’
    ,,Numai studiindu datinile si obiceiurile cá si limb’a poporului nostru de josu, clasele culte ale societâtiei române se voru puté intielege pre ele insile cá unu elementu propriu si distinsu, cá unu madularu neatârnatu si necesaru in lantiulu omenirei. Numai printr’unu studiu constiintiosu alu naturei proprie a poporului românu, ele voru puté ajunge a da o forma nóua si originala ideiloru generale importante.’’ —                                                                                         x.
 
                                      Revista politica.

    Pâna in momentulu de fatia scirile dela delegatiuni , cari concentréza interesulu politicei interne, nu au alta deosebita importantia, decâtu ca alaltaieri s’a votatu bugetulu comunu pentru 1876. Recerinti’a intréga, ce are a se acoperí din cuotele ambeloru pârti ale imperiului, este 103,845,331 fl. Astadi se termina siedintiele delegatiuniloru.
    Cele din afara se reducu la urmatórele:
In prim’a linia este cununi’a principelui Serbiei Milanu, care va avé locu astadi in catedral’a din Belgradulu serbescu. La cununi’a acést’a asista unu delegatu speciale alu Imperatului si Regelui nostru, unu delegatu alu Imperatului Russiei, o deputatiune a Domnitoriului Romaniei.
Fói’a oficiale din Belgradu publica in nrulu seu dela diece Octobre demissiunile ministriloru din cabinetulu Ristici; in acela’si numeru se publica si denumirea cabinetului celui nou sub presidiulu lui Ljubomir Calievici.
Bancrotulu turcescu a  alarmatu press’a européna mai tare decâtu insurectiunea Erzegovinei si Bosniei. Cu tóte aceste guvernulu Angliei tace si privesce reductiunea procenteloru turcesci cu cea mai admirabila recéla, de-si Angli’a are relativu mai multu pretiu in mânile turciloru decâtu oricine altulu.
Scirile despre insurectiune au trebuitu sa dea intaiatate alarmei bancrotului turcescu. Acum iérasi incepu a resari sciri despre miscârile insurgentiloru si despre intâlniri sângeróse mai neinsemnate. Trecemu preste detaiuri de lupte, cari se desmintu si iéra se aprobéza, dupa cum suntu diurnalele, turco-séu slavofile, si amintimu, ca in Eurep’a prinde radacini totu mai tare credinti’a ca guvernulu turcescu nu mai e in stare a schimbá lucrurile spre bine nici in Erzegovin’a nici in Bosni’a. De alta parte insurgentii spunu Europei si lumei ca suntu resoluti ori a fi liberi ori a peri.
Turcii suntu fórte ingrigiti si se pregatescu de o campania de iérna.
Carlismulu in Spani’a trage de mórte, oficieri si soldati parte recunoscu guvernulu din Madridu si pre Alfonsu XII, parte trecu in Franci’a.
Imperatulu nemtiescu a plecatu spre Itali’a.

                                  
Cetimu in "Press’a":
Scirile mai importante ne vinu adi din Constantinopole. Nu mai este vorb’a de modificârile in ministeriu, séu de lupt’a din Erzegovin’a, ori de concentrârile armate la fruntari’a Serbiei, unde in cele din urma s’a schimbatu chiaru ministeriulu spre a nu mai fi banuintia despre o actiune belicósa ascunsa contr’a Turciei.
Este vorb’a de alta natura de imprejurâri, care nu se potu impacá lesne nici cu sabi’a nici cu iradeuri. E vorb’a de plat’a cuponului dela Ianuarie viitoriu séu a dobendiloru la datori’a ce apasa tesaurulu imperiului otomanu. Decisiunea luata de pórta de a plati cuponulu lui Ianuariu jumetate in bani sunatori si jumetate in noi obligatiuni platite preste cinci ani, a emotionatu tóta lumea financiara: si scimu ca dela finance pâna la politica e numai unu pasiu.
Ne marginimu dara a inregistrá fâra multe comentarie acésta decisiune a Portiei de a consolidá óre-cum dobendile ce datoresce, decisiune contr’a cârei’a depesile ne spunu ca a protestatu chiaru ,,banc’a imperiale’’ din Constantinopole, cârei’a se confiase administrarea financieloru imperiului. Acésta institutiune, ce fusese formata, dupa midilocirea amicale a puteriloru pentru garantarea intereseloru financiare si comerciale ale diferiteloru state, se vede adi in o positiune din cele mai grele si nevoita a protestá contr’a chiaru decisiuniloru Portii, asceptându noi instructiuni de la comitetulu din Parisu, dupa cum ne spune telegrafulu.
Din Londr’a se ascépta esplicatiuni asupr’a acelei decisiuni a Portii, si in genere cercurile financiare, dupa cum ne spunu scirile mai recente, suntu emotionate.
Faptulu e destulu de semnificativu prin elu insusi, si de aceea ne abtienemu dela ori-ce comentarie, asceptându a se vedé ce dispusetiuni se voru luá si ce lâmuriri se voru da.
                                   

Sabiiu in 13/1 Octobre 1875

Siedinti’a comitetului scaunalu tienuta astadi, discuta preste tóta asceptarea si unu objectu de mare importantia. —
Pre sedul’a convocatóre erau insemnate cá objecte de discutatu numai nisce cause de interesu mai multu secundariu; de acea dóra se si presentara dintre membrii români ai comitetului scaunalu abiá 3 insi. — Objectele puse de mai nainte la ordinea dîlei se discutasera si superase in cea mai buna concordia si se credea ca sedinti’a va fi terminata; pre cându anuncià d-lu presiedinte ca s’a insinuatu la d-sea, deputatulu Göbel ca are a face din parte-si o propunere si inca de urgentia. —
Se intielege ca i se da cuventu si toti membrii presenti aretau óresicare curiositate in privinti’a propunerei ce avé sa se faca;  de-si nu se póte trage de locu la indoiéla, ca membrii sasi, celu putienu in cea mai mare parte, au trebuitu se fi cunoscutu propunerea inca de mai nainte.
Destulu ca dlu Göbel luându cuventulu, face o propunere, carea neconditiunatu trebuie sa provóce de nou frecâri si discordia intre deputatii de natiunalitate romani si confratii sasi. — Pre densulu, audiendu elu despre nóu’a intentiune a dlui ministru de interne, de a reorganisà totusi odata municipiele de nou, — ’lu dóre ran’a cea vechia,  temerea ca numai totu se va pune odata capu privilegieloru si se va introduce si in fundulu regiu unu sistemu de administratiune corespundietoriu evului, in care traimu.
Si acést’a densulu cá membru credinciosu alu natiunei sasesci crede a nu o puté admite; provóca deci a intreprinde totulu ce numai e posibile spre delaturarea reului (?) acestui’a ce amenintia (?) natiunea sasésca. —
Face apoi propunerea: cá sa se esmita din partea adunârei scaunale o deputatiune constatatóre din 2 membrii, atâtu la Regimu câtu si la Majestatea Sea, cu scopu cá sa agiteze in sensulu representatiunei cunoscute, a Universitâtiei sasesci din anulu 1873 si a celei a majorîtâtiei representantiei scaunale susternuta totu in objectulu acest’a ministeriului in primavér’a anului trecutu. Si ce e mai remarcabilu d-sea propune inca cá spesele deputatiunei acestei’a sa se solvésca din cass’a scaunale; cá cându acést’a aru fi menita anume se servésca intereseloru curatu natiunale sasesci, si nu celoru a municipiului cá atare!
Propunerea acést’a fu combatuta mai intâiu de deputatulu Schreiber; inse numai din motive dilatorie, ca adeca de óre-ce inca nu se scie nimic’a positivu — nu aru fi la tempu si astu-feliu si propuse densulu din partesi reieptarea numai deocamdata a propunerei lui Göbel. —
Din partea romaniloru inse combatù advocatulu Pred’a directe si din motive meritorii propunerea lui Göbel, aretandu ca românii credinciosi votului separatu datu inca in primavér’a anului trecutu, in contr’a representatiunei majoritatei sasesci — nu potu decâtu cu bucuria sa salute inaugurarea unui sistemu nou de administratiune mai corespundietoriu recerintieloru evului presente, asemenea si arondarea mai corespundietóre atâtu din punctu de vedere alu administratiunei câtu si alu pusetiunei loru natiunale. — Cu tóte acestea inse in ce privesce autonomi’a municipale oratorulu nu s’a dechiaratu neaplecatu, ci din partesi dise ca chiaru aru dorí o intielegere si o precedere solidara cu confratii sasi; cându s’aru puté aflá pre calea intielegerei o base solida in privinti’a acést’a, carea se multiemésca pre ambele pârti. Lipsindu insa intielegerea acést’a , densulu reiépta propunerea lui Göbel, si insista prelânga votulu separatu de mai nainte.
Dupa acést’a dechiarendu deputatulu Malmer ca densulu inca aru dorí o intielegere spre procedere solidara, deputatulu cons Bolog’a propune amanarea desbaterei asupr’a propunereilui Göbel pâna la incercarea unei atari intielegeri pre cale privata; Göbel inse dechiara ori-ce intielegere a priorí de impossibile, din causa ca fia-care ’si are dejá opinie nestramutavera, de acea doresce cá asupr’a propunerei sele sa se votedie de locu, ceea ce si urméza si propunrea se primesce cu maioritate de voturi. —
Propunerea acést’a va fi objectu de multu interesu pentru urmand’a adunare scaunale, care se va conchiamá póte inca in septamân’a ce vine. Aru fi de doritu cá deputatii romani sa nu lipsésca si acum’a, si sa se si cam intieléga bateru intre sine despre tienut’a ce debue sa o observe fatia de propunerea acea atâtu de pocita.                                                                                      *
Constituirea si deschiderea societâtii de lectura a tinerimei studióse dela Seminariulu Andreianu.
Sabiiu, 1 Octobre 1875.
Societatea nóstra de lectura a tienutu Domineca in 21 Sept. st. v. a. c. siedinti’a de constituire , la carea participara 135 membri ordinari. Erá o bucuria, a vedea sal’a seminariala de teneri cu acelasi zelu, aceasi intentiune de a progresá in diferitii rami de sciintie si in specie in sciintiele teologice si pedagogice. Georgiu Susmanu, cá membru alu comissiunei permanente, alésa la finea anului scolasticu espiratu, beneventà membrii soc. Se processe apoi la alegere, carea se facù in cea mai mare ordine. De conducatoriu se alese prin aclamatiune prea stimatulu dnu professoru Ioane Candrea. Oficiali se alesera: Vicepresiedinte, care e totu odata si presiedintele comitetului soc. Georgiu Susmanu cl. a.  III; 8 membri in comitetu notari: Teodoru Cotutiu si Avramu Pecurariu ; bibliotecariu Nicolau Ivanu subbibliotecariu Iosifu Gog’a ; casariu Stefanu  Albu ; controloru Georgiu Sglimbea.  In fine alésera colaboratorii de redactoru pentru fói’a soc. ,,Mus’a”  pre Vincentiu Gram’a cl. a. III. Domineca in 28 Sept. st. v. a. c. tienù soc. prim’a siedintia ordinara, la carea participara teti membri si unu numeru frumosu de domni straini. La 11 óre antemeridiane intra in sala dlu conducatoriu sub céle mai sgomotóse  strigâri de ,,sa traiasca.” Georgiu  Susmanu primì i numele societâtiei pre dlu conducatoriu cu o cuventare acomodata. Dlu conducatoriu  respunde tenerimei adunate esprimandu-si placerea de a se vedé in midiloculu ei si indemnandu-o sa continue directiunea ce a apucatu, indemnandu-o la lucrare neobosita si la armonia.
In fine aduse dlu conducatoriu omagiulu cuvenitu patronului societâtiei, Escelentiei Sele Domnului Archiepiscopu si Metropolitu  Mironu Romanulu. Tenerimea adunata erupse in vivate entusiastice. Incheiându dlu conducatoriu dechiara siedintiele societâtiei de lectura pentru anulu scolasticu 1875/6 de deschise. Acest’a au fostu unu actu frumosu si momentosu in viéti’a societâtiei nóstre.
                                                           Georgin Susmanu,
                                                                  v-pres.
                                                           Avramu Pecurariu,
                                                                not. soc.
 

            Foisióra
  
                            Suvenire.
                              (Fine.)

A dóu’a séra abiá asceptámu sa ne adunâmu iéra.
Dupa cin’a cea buna, cam pre la 8 óre ne si aflámu cu totii la desfacutu afara de povestitoriulu Ioanu.
Glumele incepura de nou. Feciorii se intreceau in siâgi cu fetele. Dupa câte-va ciumelituri unu fecioru face propunerea, cá sa ne cânte Mariuti’a ce-va pâna va veni badea Ioanu. Mariuti’a erá cam sfiiciósa si nu se prea invoiá bucurosu, dara vediendu, ca nu are ’ncatrâu mai rugà pre câte-va tovarasie sa-i ajute si incepù:
D’asiu fi traitu totu asiá
Fireasiu verde cá iérb’a,
D’amu traitu ce-va mai bine
C’a fostu badea lânga mine.

Buna maica-ai mai avutu,
Ca frumosu mi te-a facutu,
Cu ochi negri de ochitu,
Cu sprancene de-amagitu
Cu gur’a de celuitu.

A, ha”, risera cu totii, ast’a o cânta Sandului, de aceea stà elu asiá falosu.  Apoi, de! se si potrivesce.”
Sandu se facù, ca n’aude si Mariuti’a continuà:

Cucule cu péna négra
Cânta ’n codru sa-s’ aléga,
Sa s’aléga la voinici, 
Mai siedé-voru multu p’aici?

Ca mie mi s’a alesu:
Din a mea tiéra sa iesu, 
La tómna dupa culesu,
Ca m’oru scrisu la numerusiu
Pe min’ m’oru duce la Clusiu
Dela Clusiu la Bistriti’a 
Si-’mi remane draguti’a.

Dusu-s’a baditi’a, dusu,
Pe drumulu Bistritiei ’n susu
Si nimic’a nu mi-a spusu
Cu cine sa povestescu,
Cu cine sa me iubescu, 
Maritá-moiu eu ori bá
Ori pe elu l’oiu asteptá.

Fâ-me Dómne ce mi face,
Fâ-me pasere negria
Sa sboru in cancelaría
Sa vedu pe badea cum scrie.
Scrie dóue trei renduri
Nu mai póte de gânduri
Elu la carte totu cetesce
Cu gândulu la min’ gandesce . . .

E dreptu ca totu la tine gandesce”, respunse unulu, ,,e pré fericitu, dieu, nu e bine sa ai o dragutia, care ’ti póte face si cântece, c’apoi te face prea pe gânduri.”
,,Buna sér’a feciori” ,,dise intr’a-ceea badea Ioanu intrandu pe usia. Sunteti cu totii aici precum vedu, ’mi pare bine. Eu amu trebuitu sa me intârdîiu, c’amu avutu nisce treburi.”
Paguba, ca n’ai fostu aici s’audi pe Mariuti’a, cum ne-a cântatu nisce cântece mandre, tocm’a cá ea, scóse dela dorulu animei, incâtu cu Sandulu nu mai puteamu povestí nici o vorba, ca erá dusu pe gânduri.   Acum bine, c’ai venitu d-ta sa ne spui intemplarea ce ai vrutu sa ne-o povestesci aséra.”
Intemplarea parintelui N. ? Aceea e dreptu, s’au intemplatu mai de unedile. Puteti sa-lu intrebati. Parintele, a fostu Sambata la Gurghiu *), dupa ce a inseratu pléca câtra casa, cându iese afara, in capulu orasiului din susu, lânga cruce, vede pe iérba unu omu culcatu.  Se duce la elu si vediendu-lu, ca-i Ferri, tîganulu din satu, lu trediesce si-lu chiama sa vina acasa laolalta. ,,Tocm’a bine, ca m’ai tredîtu parinte, câci adurmisem, cá pamentulu. Nu sciu ce, asiá suntu de ostenitu.” Ferri se scóla si totu povestindu, vinu cu parintele pâna in capulu satului. Cându e pre la capulu satului Ferri chiama pre parintele sa tréca prin apa (unui rîu) sa nu se mai duca pe podu, ca prea ocolesce. Parintele nu se invoiesce de locu, de-si Ferri i fagaduesce, ca-lu trece elu in spate. Asiá se despartiescu, tîganulu se duce sa tréca prin apa, iéra parintele vine spre podu. Cându-i aprópe de podu, eata o scrófa mare i tiene calea, si nu-lu lasa sa tréca inainte. In zedaru se incercà parintele s’o alunge, ca nu póte. Asiá incepe a strigá si abiá intr’unu tardîu lu-aude morariulu de preste riu. Care si vine numai decâtu audiendu larm’a, cu o furca de feru in mâna. Dara intr’aceea scrót’a intrá-se in pamentu. Trecendu ei preste podu, audu subt podu nisce vaiete de copilu si alt’a nimic’a. A dóu’a dî parintele si tramise, de-lu chiama inainte. Dara ast’a intrebandu-lu, ca unde a fostu aséra,  respunse ca tóta diu’a a lucratu acasa, ceea ce au si adeveritu cu vecinii.”
Apoi se mai dice, ca intr’unu satu se casatorí unu fecioru cu fét’a preotului. In cas’a unde durmiau tóta nóptea suná intr’o lada, asemenea si in podu. Din pricin’a ast’a femei’a a fugitu acasa. Odata durmindu barbatulu cu unu fertatu de-alu lui, a semtîtu, ca-lu apésa cine-va. Mai inainte visá-se intr’o nópte, ca aru fi venitu la elu unu tieganu, imbiandu-lu cu unu cutietu, cá sa-si omóre femei’a si sa iá pe cutare, altmintrea e vai de elu. Audiendu acést’a femei’a a dîsu, ca nu mai traiesce cu elu. Se despartu. Barbatulu a trebuitu sa iee pe fét’a numita de tîganu si de atunci traiescu in pace.”
Sfersîndu badea Ioanu acestea ne mai spune o poveste cu ,,paserea cânta si domnii dormu”, despre care inca mi-aducu aminte d’abiá.
Pe Mariuti’a amu mai rugat’o sa ne cânte un’a de uca, ea ne ascultà si íncepù:

                          Bade cându ti doru de mine
                          Nu te mai plânge la nime 
                          Far’ umbla si ocolesce 
                          Ca Ddieu ne’ntalnesce.
                          Mie cându mi doru de tine
                          Eu nu me mai plângu la nime.
                          Fâr’ umblu si ocolescu
                          Si cu tine me’ntelnescu.

                                            N. P.-P.

                      Varietâti.

   *      Escelenti’a Sea Inaltu Présantitulu Par. Archiepiscopu si Metropolitu                *   *  Mironu Romanulu a depusu luni in 29 Sept. a. c. juramentulu de consiliariu intimu in mâinile Majestâtiei Sele Imperatului si Regelui, intrevenindu la acestu actu ministrulu casei imperiale si de esterne, contele Andrássy, si camerariulu supremu FZM conte Crenneville. Consiliariulu ministeriale si de curte bar. de Buschmann a cetitu formul’a juramentului.

  *    Relatiunea generale despre fundatiunea lui Gojdu, din care amu publicatu *  *o parte, contiene mai departe testamentulu fundatorului si tabeluri despre manipularea fondului, cari noi nu le vomu publicá mai departe, crediendu ca publiculu interesatu ’si va procurá acea relatiune.

  *      Comitetulu Scaunului Sabiiului s’a intrunitu la 13/1 Octobre in siedintia.       *   *Obiectulu primu a fostu impartirea a dóue stipendie pentru scól’a agricola.Concurentii au fostu numai doi, ambii sasi, unulu din Siur’a mare altulu din Cristianu. Alu doilea a fostu resignatiunea senatorului Gustavu Kapp: 3) Alegerea membriloru in comitetulu de actiune in afaceri de drumuri de feru, in care se alesera d. consiliariu de trib. supremu Iacobu Bolog’a, apotecariulu diu Cisnadia Gustavu Binder si economulu din Siur’a mare Simon Fuss. 4) Raportulu comissiunei agricole de instructiune, cu care ocasiune s’a conclusu deocamdata a nu ocupá postulu sistemisatu pentru unu invetiatoriu de agricultura, carele sa umble din comuna in comuna, din causa ca nu incurgu regulatu competintiele dela comune in cass’a scaunale. Comitetulu propune a se recercá magistratului sa incasseze competintiele. 5.) Propunerea pentru mutarea tergului de tiéra de iérna, asiá, incâtu tergulu de vite sa se incépa in 2/14 Ianuariu si sa nu mai cada in serbatorile gr. orientale, cá pâna acum. Dóue obiecte din cele pertratate de comitetu mai suntu de insemnatate si adeca suplic’a representantiei districtuali a Brasiovului pentru scurtarea servitiului militariu a absolutiloru din scólele de agricultura si de industriasi in fine propunerea membrului Gebbel pentru tramiterea unei deputatiuni la ministeriu si la Majestatea Sea in afacerea regulârei fundului reg. in legatura cu nou’a arondare a tierei. Asupr’a obiectului acestui’a atragemu deosebitu atentiunea scaunului si a representantiloru scaunali, cá la cea mai de aprópe adunare sa se póta aduce unu conclusu practicu si folositoriu.

  *  Rapire. Foile locale de aici spusera in septamân’a trecuta ca pre drumulu      *  *Turnului-rosiu trei individi inarmati cu arme de focu despoiara pre unu macelariu din Clusiu de 2000 fl, pre unu negutiatoriu din Romani’a de 150 napoleoni, si pre unu alu treilea de o suma iéra de vr’o 4000 fl. Aratânduise unui’a din acesti despoiati fotografi’a lui Daianu a recunoscutu ca unulu dintre cei trei individi a fostu celu din fotografia.

  * Consemnarea  sumeloru incurse la petrecerea sociala a junimei romane din 
*  *Sabiiu tienuta in 31 Octobre a. tr. in favorulu infiintiendului Cabinetu de lectura din locu.
 Cu acésta ocasiune au contribuitu urmatorii domni: Escelenti’a Sea Procopiu Ivacicoviciu patriarchu serbescu 10 fl.,  Nic. Pope’a vicariu generale 5 fl., E. Macelariu cons. gub. 5 fl., I. Hanni’a protopopu 5fl., I. Popescu 5 fl., I. Pop’a adv. 5 fl., I. Bolog’a cons. aul. 3 fl., I. Popoviciu Deseanu 3 fl.,  I. Badila subj. 3 fl., Dr. A. Brotea dir. gen. 3 fl., C. Stejariu cap. 2 fl., C. Nedelcoviciu 3fl., Dr. D. P. Barcianu 2 fl., Dr. Sandeanu 2 fl., M. Lazaru ases. 2 fl., Pauloviciu 5 fl., A. Popoviciu 2 fl., I. Popoviciu 1 fl., A. Olariu 1 fl., B. Petri dir. 1 fl., D. Comsi’a prof. 2 fl., N. P. Petrescu 2 fl., Dr. N. Olariu 2 fl., I. Bacea supralocot. 2 fl., Vadrariu supralocot. 1 fl., I. Cergedî locot. 2 fl., I. Teconti’a vice-not. 1 fl., I. Zacharia v.-not. 1 fl., I. Filipescu 1 fl., I. Poparadu 1 fl., N. Popu 1 fl., A. Bechnitiu negut. 2 fl., I. Munteanu 1 fl. 50 xr., L. Macsimilianu 2 fl., A Bratu 1 fl., S. Ciucianu 1 fl., I. Nadasianu concip. 2 fl., I. Mihaltianu 1 fl., B. Almasianu 1 fl., S. Stroi’a 1 fl., B. Pred’a 1 fl., I. Cipu 1 fl., D. Némtiu 1 fl., I. Morariu 1fl., I. Boeriu 1 fl., R. Petricu 1 fl. dela mai multi domni 6fl.
                                                                     Sum’a totala 108 fl. 50 xr. 	
Subtragendu-se erogatiunile cu 72 fl. 50 xr. a remasu unu venitu curatu de 36 fl. Acésta suma se afla depusa la institutulu ,,Albin’a” spre fructificare; — iéra libelulu despre supranumit’a suma cu semnulu I Nr. 192, p. 96. 1875 s’a predatu spre ingrigire unei comisiuni alese, constatóre din domnii N. P. Petrescu, Dr. N. Olariu si I. Mihaltianu si anume la mân’a cestui din urma.
Subsemnatulu comitetu aduce tuturoru domniloru contribuitori profund’a multiamita, cerendu-si totu-deodata scusa pentru intârdierea publicârii acestui ratiociniu, — care n’a aternatu dela densulu. 
                    Sabiiu in 15 Octombre 1875.
                                                      Comitetulu.


  *  Crim’a dela Neapole. — O drama spaimentatóre se produce in momentulu 
*  *acest’a la Neapole, drama alui cârui nodu nu este inca descoperitu, cu tóte afirmatiunile contrarie ale unoru diare locale.
Iata, in dóue cuvinte, de ce este vorb’a.
Intr’un’a din dilele trecute, sosi la Rom’a o lada pre care nimeni nu o reclamà si in care se gâsi cadavrulu unei tinere femei cam de dóue-dieci de ani.
Lad’a venea dela Neapole. Politi’a acestui orasiu informata se puse in activitate. Ea sciá ca unu teneru studentu in medicina dela Lecce, in tinutulu Otrantei, numitu Giovanni Massi, rapise din Salern’a o fata pre care parintii o cautau de cinci-spre-diece dile. Ea reusî se aresteze pre tenerelu Massi, alu cârui domiciliu nu-i erá cunoscutu, si telegrafia politiei din Rom’a ca crede a fi pre urmele autoriului crimei  adaogându câte-v’a detaliuri asupr’a rapitoriului.
Cu tóte acestea, la cestur’a dela Neapole, tenerelu Massi, adolescentu fâra barba, energicu si blându in acelasi tempu, fu adusu intre doi gendarmi si interogatu.
Cestorele ii dise cu unu aeru fiorosu:
-	In primele dile ale acestei luni, ai rapitu o fata?
-	Dara . . .
-	De prisosu a negá. O scimu. Ce ai facutu cu acea fata ?
-	Ea traiesce cu mine.
-	Ah! ea traiesce? Ai puté sa mi-o areti ?
-	Nu sciu pentru ce a-si fi datoriu sa-ti aretu pre amant’a mea.
-	Vreai sa’ti spui de ce nu o areti ?
-	De ce?
-	Fiinduca nemultiemitu de a o fi rapitu, ai asasinat’o pentru a-i luá banii ce furase dela parintii sei inainte de la plecá, si fiinduca, in momentulu acest’a, presupui ca serman’a copila se odichnesce intr’o lada, sub unu stratu grosu de sare.
Stupórea studentului este facile de intielesu.
-	Ce feliu amu asasinat’o?. . .
-	Dá, s’a gasitu cadavrulu ei, cadavrulu ei, audi acest’a?
-	Cum cadavrulu ei? Ea se afla in odaie la mine. Vino sa o vedi.
Doi gendarmi imbracati tiptilu ’lu insotira. Fat’a traiá in adeveru si nu manifestá decâtu o dorintia, aceea de a se casatorí cu rapitoriulu ei.
Parintii sosira dela Salern’a, si maritagiulu va avé locu preste putienu, dupa cum se crede.
Inse cine póte fi fat’a asasinata alu cârui cadavru s’a gasitu la gar’a dela Rom’a? Pâna acum sinistr’a problema se opresce ací.
Cadavrulu dovedesce o positiune buna, póte chiaru inalta. Unghiele suntu taiate cu o elegantia fórte notabile.
Déca afara de famili’a salernitana, acum liniscita asupr’a tenerului rapitoriu Massi, o alta familia din Neapole a perdutu vre-o fata, cum pâna acum n’a facutu nici o denunciare. 
Este cu putintia, prin urmare, cá lad’a sa vina din alta parte, de-si urm’a ei se gasesce la Neapole pentru prim’a óra.
Iustiti’a va petrunde acestu teribile misteru.

  *  Efectele unui trasnetu — La Belle-Coste, in Franci’a, nu de multu cadiù   *   *trasnetulu asupr’a unei turme. Efectele séle fura urmatórele.
596 oi fura ucise, a câroru cadavre mai intâiu se incercara a le arde, si ne reusindu-se, fura ingropate; pastoriulu a scapatu numai cu o bóla de câte-va dile, a avutu amendóue opincele sdrobite; un’a din ele i’a fostu smulsa de fluidu si a disparutu; cânele erá culcatu intre piciórele pastoriului si a fostu transportatu la 50 metre si acoperitu cu 12 cadavre de oi. Din 1,800 oi din cari se compunea cârdulu, 1,200 au fostu resturnate. dara au muritu numai 596.

  *     O descoperire curiósa. — O descoperire fórte curiósa s’a facutu de              *  *curându intr’o insula din Mississipi . Acésta descoperire aru tinde se probeze ca art’a chirurgiei mecanice nu erá necunoscuta la naturalii Americei, ce sciau la ocasiune se inlocuésca printr’o bucata de lemn membrele de cari erau privati.
Intr’o caverna sub-marina, in profundimea unei stânci, s’a gasitu unu numeru mare de obiecte remarcabile, unu craniu de bronz, o nuca polita, lucrate cu mare arta, precum si mai multe alte obiecte de o intrebuintiare mai vulgara, printre cari unu scheletu complectu provediutu cu unu pucioru de lemnu.
Legaturile acelei bucâti artificiale consista din curele de piele si de brozu petrificate, si piciorulu pare a fi fostu taiatu intre copsia si genunchiu.
Acésta descoperire estremu de interesanta, probéza nu numai ca se intrebuintiá dejá stejarulu la epocele cele mai departate, dara ca si chiaru bronzulu serviá populatiuniloru primitive a Americei.

  *  Parculu cu bróscele tiestóse. — Un’a din curiositâtilece opresce mai 
*  *multu atentiunea la Pleassure-Bay este stabilimentulu parcului cu bróscele tiestóse ce e formatu dintru o ingraditura mare, din care dóue pârti suntu acoperite cu apa.Acelu parcu contiene aprópe 7 mii brósce tiestóse dise terapine, crescute in acelu locu, si se socotesce ca nu suntu mai putienu de 30 mii óue ingropate in nasipu.
Nimicu mai curiosu decâtu acelu spectacolu. Apropiandu-se cine-va fâra sgomotu, intru o frumósa diminétia sóre, diaresce acele animale astu-feliu de gramadite unele preste altele in câtu nasipulu dispare sub mas’a loru inerta. Dara la celu mai micu sgomotu tóta acea masa ce s’aru fi crediutu fâra viétia se scóla si se agitéza.  Fric’a pare a animá acele singulare animale, si cu tóte ca se misca incetu, nu intârdia a se afundá si a disparea sub apa.
Indata ce se restabilesce tacerea se vedu imediatu intorcendu-se pre uscatu. Se scrie ca bróscele tiestóse si facu óuele in nasipu si caldur’a sórelui le clocesce. Bróscele tinere suntu puse intru o ingraditura aparte indata ce esu din cója. Se intindu retiele spre a se protegea de voracitatea cióreciloru selbateci ce suntu fórte lacomi de ele, si cându acele brósce au ajunsu óre-care dimensiune, se punu in parculu celu mare. Ele suntu nutrite cu pesce viu ce se arunca in acelu feliu de reservoaru unde se afunda ele.
Bróscele tiestóse crescu fórte incetu; dara, indata ce au ajunsu la o marime de 7-8 degete, suntu trimise in piéti’a unde se vendu in terminu de mijlocu dela 15-18 dolari duzina. Americanii suntu fórte amatori de supa cu brósce tiestóse, si acestu feliu de bucate figuréza pre carta tuturoru restauranteloru bine tienute.
  *  Femei’a cu piele de iepur. — Scen’a s’a petrecutu in Boemi’a                   *  *impregiurulu orasíului Seuftenberg, intr’o móra. Macinatulu erá in plina activitate. Unu cilindru verticalu, specie de grosu drugu de feru animatu de o rapede miscare, transmitea masineloru forti’a marelui motoru de josu. Situatu la o fórte mica distantia de unu zidu, acestu puternicu intermediaru trecea afara de acést’a, prelânga o scara strimta care conducea dela etagiulu de susu la celu de josu.
O femeia d-n’a F. B. coborá acea scara. Erá o tieranca plina de sanatate si de vigóre, muma de cinci luni si care ’si hranea copilulu. Capulu ii erá invelitu intr’unu fulardu care ii retiené reu perii. Cilindrulu o apuca de basma si de peru, o ridica, o tarí dinaintea strimtului intervalu ce lasa intre zidu si densulu, si fiinduca capulu nenorocitei femei resista intrârei acelui micu spatiu, ii smulse dintr’odata tóta pielea capului de pre basele fruntale dela a trei-spre-diecea vertebra a gâtului si a urechei drepte pâna la urechea stânga. Pre urma ’si continua miscarea regulatu de rotatiune.
Dn’a B. Perduse cunoscinti’a; dara acea slabiciune nu tienù decâtu unu momentu. Ea se ridica, ’si strinse perii, ’si aduna de pre josu pelea, ’si reluà fulardulu in care inveluí singura acele ramasitie, si tienendu pachetulu in o mâna, spriginindu-se cu ceealalta pre o servitóre, ea facù pre josu cele trei cuarturi de leghe cari o despartiéu de domiciliulu ei.
Chirurgulu, d. doctoru Iul. Netolitzki, operatoru alu unei clinice din Vien’a, nu o potù vedé decâtu a trei’a di. Fiindu in momentulu acel’a in vacantii la Seuftenburg, elu fu chiamatu. Pâna atunci tratamentulu se marginise in a pune oribil’a plaga in contactu cu apa rece. Elu gasí pre bolnava standu in patu si dandu-si sinulu copilului. Tiest’a capului erá góla si acoperita de sange inchiegatu, mangita de pamentu si de prafu, semanatu cu peri smulsi; pelea dela bas’a fruntiei si din regiunile temporale, cascata in lipsa de spriginu si plina de apa provenindu din tratamentulu preliminariu, formá mari busunare cadiendu pre radecin’a nasului, pre ochi si pre obrazu. Erá ce-va oribilu. Unu semtemientu de admiratiune nasce din acésta descriere pentru resultatele sciintiei insotita de o ferma incredere in viitoriulu ei.
Trei luni dupa acést’a, o margine cicatriciala se formase. Inse, putienu in urma, ea se desfacù sub influinti’a unoru friguri intense. Unu erisipelu supravení; bolnav’a parea perduta; cu tóte acestea, ea se restabilí. Lucrarea cicatriciala reluà, incetà de isnóva, reincepù peutru a trei’a óra si merse cu pasi repedi in cursu de trei septamâni. Apoi se oprí si multa vreme nu facù celu mai micu progresu. Acést’a nu impedecá pre curagiós’a femeia de a se dá lucrâriloru casei si ale câmpului. Marea intindere a pelei si a ranei de pre fatia si de pre céfa ii gená miscârile capului, si ochii trasi cu tarie in susu ii dau o stranie fisionomie. Dara lasându aceste desagremente la o parte, pacient’a se aflá bine. Grasimea de alta-data de-si nu-i revenise, noptile ii erau liniscite, si nu suferea decâtu de dureri de capu care nu so simtiéu decâtu cu schimbarea tempului. 
D. Netolitzki avù atunci idei’a sa-i refaca pelea capului. Elu taie mai intâiu cu bisturiulu o bucatica de pele de pre mân’a suferindei si transportà pre tiést’a capului.  Succesulu fu completu. Patru-dieci si optu de óre dupa aplicatiunea primei bucâti, acést’a aderá pretutindeni. Dara d. Netolitzki, silitu sa se reintórca la Vien’a, trebuì sa lase continuarea tratamentului pre mânile doctorulu Filipu, medicu superioru alu spitálului dela Seuftenberg. Cu acest’a curarisirea intrà intr’o nóua fasa. 
Aicea este partea cea mai interesanta a acestei istorii. Ce aru dice cine-va de ide’a de a reface unei sermane creaturi umane, lipsita prin accidentu de pelea capului, o nóua pele, intrebuintiendu-se aceea a unui epure ? D. Filipu a avutu acésta idea, si ceea ce ii face onóre, ea a reusitu! Pelea epurelui, altoita pre capulu dnei B., devenì focariulu unei cicatrisatiuni neintrerupte. De ací inainte bolnav’a ’si  recapetà sanatatea primitiva. Numai de atunci, in locu de peri umani, ea pórta o blana de epure in capu!

  *  Espeditiune ecuatoriala. — La Mondr’a s’au primitu noutâti manuscrise  *  *dele d. Stanley, capulu espeditiunei orgonisata de diarele ,, Daily Telegraph”  si ,,New-York-Herald,” si insarcinata a continuá esploratiunile celebrului Livingstone in regiunile necunoscute a Africei. Scrisorile dlui Stanley suntu dela 1 Martie si 15 Maiu acestu anu. La inceputulu lui Martie intrepidulu calatoriu se aflá pre tiermurile lacului Victori’a si trecuse astu feliu in 103 dile o distantia de 720 mile. D. Stanley traversase o tiéra cu totulu necunoscuta si acoperita in mare parte de paduri, unde avù sa sufere de fóme si sa lupte mai multe dile cu unu poporu barbaru si crudu numitu.Waturas, care a ucisu 21 companioni de ai sei. Doi Européni ce insociau pre calatoriu, d-nii Eduard Pocock, si Frederic Barker, au muritu de friguri. D. Stanley a esploratu cu minutiositate tiermurile marelui lac si a descrisu pre largu tiér’a ce a visitatu.

   *  (Anunciu literariu). A esitu de sub pressa Sistemulu metricu manualu         *  *pentru invetiacei de Basiliu Petri. Cu câtu 1 Ianuariu 1876 se apropia mai tare, cu atâtu cunóscerea mesuriloru metrice  devine o necesitate mai urgenta. Calea cea mai sigura si mai scurta, de a transmite cunóscerea nóueloru mesuri in poporu duce fâra indoiéla prin scól’a poporale factorii cei mai chiamati in privinti’a acést’a suntu  invetiatorii  si invetiaceii. Dejá mai inainte dlu autoriu publicà unu manualu relativu pentru invetiatori, carele intempinà complacerea barbatiloru de specialitate ; acum dlu autoriu publica altu manualu mai usioru pentru invetiacei,  pentru cá cunóscerea mesuriloru metrice cu atâtu mai iute si mai siguru sa se póta propagá intre poporu.
Manualulu e de 4 cóle si diumetate tipariu desu si cuprinde urmatóriele capitule: I. Sistemulu diecimale. II. Computulu cu numeri diecimali. III. Sistemulu metricu. IV.Computulu cu numeri metrici. V. Transcomputâri de totu feliulu, de unde se vede, ca manualulu tractéza din computu tóte pârtile, cari se ceru neaperatu pentru invetiarea mesuriloru metrice si calcularea cu ele. Intrebâri si teme abundante insotiescu capitulele senguratece.
Manualulu se póte trage ela dlu editoriu Visarionu Romanu din Sabiiu. Unu esemplariu legatu in cartonu, cu spate de panza, costa numai 20 de cruceri. Dela 10 esemplare se dau dóue rabatu.

ad Nr. 146.

                                           Concursu.

Fiindu statiunea protopresbiterale in tractulu protopres. gr. orientalu alu Cohalmului vacanta, pre bas’a dispusetiunei Ven. sinodu archidiecesanu dela 11 Aprilie 1874. Nr. protoc. 27, a inaltei ordinatiuni consistoriale din 17 Iuliu a. c. Nr. 2134 se escrie concursu pentru ocuparea acestei statiuni cu resiedinti’a in Cohalmu cu terminulu pâna la 2 Novembre a. c. st. vechiu. 
Emolumentele suntu tacsele legali obicinuite la functiunile oficióse ale protopresbiterului. 
Concurentii au sa fia barbati apti si binemeritati pre terenulu bisericescu si scolasticu, — si sa-si astérna concursele loru la Venerabilulu Consistoriu archidiecesanu pâna la terminulu susindicatu, cu documentele necesari, si anume despre absolvarea studieloru gimnasiali si clericali, despre servitiele bisericesci si scolari de pâna acum, respective se corespunda dispusetiuniloru provisorie ale sinodului archidiecesanu din an. 1873 § 16, séu celoru din an. 1874  Nr. protoc. 27. —
Din siedinti’a comitetului protopresbiteralu gr. or. alu Cohalmului in 6 Augustu 1875.
                                                                      Nicolau Mircea m. p. 
                                                                  Adm. ppescu cá presiedinte 
                                                                      Ioanu Barcanu 
  (1—3)                                                            presiedinte. 

                                         Concursu.

 In urm’a ordinatiunei prea Venerabilului Consistoriu archidiecesanu, de sub nr. 2501 ex. a. c. Concursulu publicatu in nrii 39, 40 si 41 ai ,,Telegrafului Romanu” — pentru ocuparea parochiei din Valea-Buldiului, se prolungesce inca pre o luna de dîle, adeca pâna la finea lui Octobre a. c. 
  Abrudu in 28 Sept. 1875.
      In contielegere cu comitetulu parochialu 
                  Ioanu Gallu  Prot. gr. or. 

Nr. 232—1875.

                                        Concursu.

Pre bas’a bugetului preliminatu pre anulu 1875/6 de adunarea generale a Asociatiunei transilvane, tienuta la Reghinulu sasescu in 29-30 Augustu c. n. a. c. sub Nr. prot. XXXVI se publica prin acést’a concursu la urmatóriele ajutórie:
1.La 6 ajutórie de câte 25 fl. v. a. pentru sodalii de meseria cualificati de a se face maiestrii;
2. La 14 ajutórie de câte 12 fl. v. a. pentru invetiaceii de meseria;
Terminulu concursului se defige pre 25 Octobre c. n. 1875.
Concurentii la ajutórele de sub 1 si 2 au sa-si tramita concursele loru incóce pâna la terminulu indigitatu, provediute incâtu pentru sodali cu atestatu de botezu si de purtare morale, cum si cu adeverintia despre acea, ca suntu cualificati de a se face maiestrii; iéra incâtu pentru invetiacei, concursele sa fia provediute cu atestatu de botezu, de purtare morale, cum si cu adeverintia dela maiestrulu respectivu, despre desteritatea si diliginti’a in meseria, cu care se ocupa.
Din siedinti’a ordinaria a comitetului Asociatiunei transilvane, tienuta la Sabiiu in 28 Septembre c. n. 1875. 
(3—3)

                                   Concursu.

 Pentru ocuparea parochiei gr. orient. S.-Copalnicu protopresbiteratulu Ce atei de piétra in sensulu ordinatiunei consistoriale dto 4 Sept. a. c. Nr. 2372 prin acést’a se escrie concursu pâna la 26 Oct. a. c. st. v. 
Fmolumentele suntu:
1.	Portiunea canonica 2 jug. 600     0  fenatu si aratoriu. 
2.	Dela 40 familii 1 ferdela de cucuruzu sfarmitu.
3.	Dela 60 familii 1 ferdela de cucuruzu nesfarmitu si câte c dî de lucru.
Folosirea cimiteriului si a ingropârei.
Stola statorita de sinodulu protopop. din an. 1872, care tóte computate in bani dau unu venitu de 309 fl. v. a. 
Doritorii de a ocupá acésta parochia au a-si adresá concursele loru pâna la terminulu prefiptu la subscrisulu.
Carpenisiu in 24 Sept. 1875.
               In contielegere cu comitetulu parochialu.
                                                     Ioanu Siovrea,
   (2—3)                                         adm. protop.


ad Nr 130 1875. 
                            Concursu.

Pentru ocuparea postului de protopresbiteru in protopresbiteratulu nou constituitu alu Odorheiului, in sensulu par. ordinatiuni consistoriale din 17 Iuliu a. c. nr. 2134 se escrie concursu pâna la 2 Novembre  1875.
Emolumentele suntu:
Tacsele si competintiele legali impreunate cu functiunile protopresbiterali.
Doritorii de a concurge la acestu postu voru avea a asterne concursele sele pâna la terminulu susu aretatu la Ven. Consistoriu archidiecesanu in Sibiiu, instruite conformu prescriseloru Stat org. § 53, cu documentele despre absolvarea studieloru gimnasiali si clericali, despre servitiele bisericesci si scolari de pâna acum, eventualminte a corespunde dispusetiuniloru provisorie § 16 alu sinodului archidiecesanu din 1873 respective celoru din 1874 nr. prot. 27. 
                                Palosiu in 17 Septembre 1875.
                            In contielegere cu comitetulu protopresbiteralu 
                                                                   Teofilu Gheaj’a 
                                                               Adm. prot. cá comis.
(1—3)                                                             consistorialu.
	
                                Concursu.
Devenindu vacanta parochi’a gr. or. din Petrosieni cu filiele: Delgea si Banitia,— in protopopiatulu Hatiegului, — se escrie prin acést’a concursu cu terminulu pâna in 26 Octombre st. v. a. c. 
Emolumentele suntu:
Cortelu naturalu;
Dela 140 fumuri câte 1 fl. 40 cr. v. a. 
Stolele indatinate atâtu dela poporanii — stabili de ací (140 fumuri) câtu si dela lucratorii dela minele de carbuni de religiunea nóstra.
Tóte aceste emoluminte computate la olalta dau unu venitu cá de 500 fl. v. a. 
Doritorii de a competá la acésta parochia, — binevoiésea, a-si asterne concursele loru bine instruate la subscrisulu, pâna la terminulu susu amintitu.
Hategiu in 24 Septembre 1875.
                                  In contielegere cu comitetulu parochialu.
                                                                   Ioanu Ratiu, 
(2—3)                                                         protopopu.

                      
                       Incunosciintiare.

Subscris’a directiune reg. ung. de lotu deschide loteri’a a  V. reg. ung. de statu, a cârei venitu curatu in urm’a prégratiósei dechiaratiuni a Majestatei Sele se va intrebuintiá spre infiintiarea de orfanotrofie pentru orfanii lucratoriloru erariali. 
Loteri’a are 3334 nimeritori cu o suma de castiguri de 
    
  200,000 fl. val. austr.

                intre cari 
 I  nimeritoriu de frunte 100,000 fl.
II     ,,                                20,000 ,,
     2 nimeritori a                 5,000 ,,  
   10    ,,            ,,                 1,000 ,,
   20    ,,            ,,                     500 ,,
 100   ,,             ,,                     100 ,,
 200   ,,             ,,                       50 ,,
3000  ,,             ,,                       10 ,,


Tragerea se va face irrevocabilu in Budapest’a

      la  20 Decembre 1874.

Un’a sórte costa 2 fl. val. a.
Sorti se afla: la subscris’a directiune de lotu, la colectantii de lotu, la oficiele de lotu, perceptorali, de saline si postali si, in cetâtile cele mai mari la alte organe insarcinate cu vinderea sortiloru.
Directiunea reg. ung. de lotu, despartiementulu loteriei de statu.
               Budapest’a 1 Octobre 1875.
                       Aloisiu  de Motusz.
               consiliariu reg. ung. de sectiune 
                     si directoru de lotu.
(Pentru reproductiune nu se dà onorariu.)
                                                   (1—6)


Redactoru respundietoriu: Nicolau Cristea.
Editur’a si tipariulu tipografiei archidiecesane.
